Dragul meu cineva,
„Învinge durerea, fii vesel cât se poate, caci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte!” (William Shakespeare)
Stii cum ma simt?..Ma simt implinita. Reusesc sa-mi ridic capul sa zambesc si sa le arat la toti eleganta mea interioara. Daca acum ceva vreme incercam sa ridic un zid pentru a ma apara de orice inseamna sentimente…acum pot sa spun ca am suportat si am tacut prea mult….Stii, dragul meu cineva?..Doare cand ai vise si continui sa le dai contur,dar in realitate nu se intampla nimic.Dar s-a terminat. Acum stiu ce simt si ce vreau si tine minte, intre a fi si a nu fi, eu sunt. Sunt ceea ce vrei tu sa fiu, sunt bagajul vietii tale care in fiecare luna se mareste. De ce? Pentru ca aduni in drumul tau toate lucrurile importante si deodata iti dai seama ca ai prea multe si nu mai poti sa-l cari. Tu poti alege sa te asezi pe marginea drumului asteptand ca cineva sa te ajute ceea ce e destul de dificil deoarece toti cei care vor trece pe langa tine vor avea propriul bagaj si risti sa-ti petreci viata asteptand…sau poti dimiunua greutatea eliminand ceea ce nu-ti foloseste si pastrandu-ma doar pe mine. Pasteaza-mi iubirea, caldura, si scoate afara cu toata puterea ta ceva ce era ascuns in bagaj, zambetul meu care a ramas pe fundul valizei. Mai scoate un zambet, si inca unul pana ce va iesi intreaga mea fericire. Eu voi fi fericirea ta, bagajul tau mult mai usor pe care il vei lua in orice calatorie. Asa eu voi fi fericita iar tu nu te vei mai simtit singur niciodata.
La revedere dragul meu cineva, la revedere..si sa nu-ti uiti niciodata bagajul acasa, nu se stie cand vei gasi ceva special in el.