Nebunia nebunului

Dragul meu cineva,

 

         ” Nebunia nebunului se poate recunoaste tocmai prin vorbele lui” ( Michel Foucault)

           Toti avem o astfel de nebunie. Si eu si tu..Dar la fiecare din noi, nebunia apare in forme diferite.

           Nu pot sa cred ca mi-e dor de lucrurile alea mici, marunte, simple si ca incep sa ma pierd printre lucrurile mari si complicate, prin nebunia asta infinita. Incep sa uit esenta. Cand am fost cu adevarat fericita?  Acum o saptamana? Ieri? Azi? Acum cinci minute? Cand? 

           Cand am terminat de citit o carte pe care imi doream sa o citesc si mi-a plăcut atat de mult încat am mai răsfoit-o o data ca sa recitesc ce subliniasem. Cand am putut ajuta un prieten prin faptul că am putut fi acolo atunci cand avea cea mai mare nevoie de ajutor, de o vorba care sa-l împinga inainte sau de o imbratisare calda. Cand am dat-o în bara rau de tot si am avut alături prieteni care m-au ridicat cum au putut ei de jos. Cand am descoperit o melodie in care m-am pierdut printre versuri si care imi da fiori de fiecare data. Cand m-am ascuns in brațele oamenilor care ma iubesc si mi-au trecut si dureri si lacrimi si tot. Cand am putut sa cant nestingherita si sa dansez prin casa fara sa ma intrebe nimeni daca nu cumva sunt nebuna..Cand imi dau seama cat imi e de dor. De cine? De ce? Asta e secretul meu si doar cine ma iubeste il va sti cu adevarat.

           Dragul meu cineva, ador sa-ti spun cat de mari sunt lucrurile mici. Sunt atat de enorme incat trezesc in tine acea nebunie frumoasa, acea fericire care vine in portii mici, iar atunci si cel mai neinsemnat lucru e o minune pentru tine.

 

 

  

Drifting away, wave after wave

Dragul meu cineva,

 

               Uneori mi se face un dor nebun sa-ti scriu. Chiar daca nu stiu cine esti, te cunosc. Stiu ca esti acolo, undeva, si-mi citesti aceste randuri si asta mi-e de-ajuns sa te cunosc.
              As evada pentru o clipa! Probabil ma vad pe o plaja pustie,unde..unde marea e doar a mea, eu si ea..probabil atat imi trebuie, marea albastra, cerul si un rasarit de soare. Daca ar fi posibil as sta o vesnicie acolo, in liniște, in singuratate, unde singura persoana care o aud, o simt sunt.. EU! As sta si m-as gandi de ce unele persoane sunt dispune sa-ti faca atat de mult rau, iar altele sa te iubeasca neconditionat. Nu ar putea exista doar iubire? Pare trist lucrul asta..sa ai unele momente in care si cele mai dragi persoane sa stea departe de tine, am zis “de tine”, dar stim bine ca ~de suflet~ niciodata!
             As trage aer in piept si nu l-as mai da afara, probabil as ramane cu senzația de usurare,de “aerisire” interioara. As lasa vantul sa imi sufle toate gândurile rele care afecteaza sufletul..Iar mai apoi m-as gandi din nou, as ajunge la concluzia ca daca nu ar exista acele persoane care sa-ti complice viata, care sa-ti doreasca mai mult rau decat bine, nu ar exista nici sufletele bune, care sa iti iubeasca si cele mai perfecte imperfectiuni, care sa stie cu adevarat unde duce calea nemarginita a sufletului. Si dupa un timp, mi-as da seama ca mai este un loc pe plaja aceea pustie si as fi dispusa sa impart orice cu tine. Ti-as spune sa iei un loc, sa tragi aer in piept si sa ti in loc timpul, ca marea, soarele, pescarusii, intreaga natura sa se bucure de iubirea noastra. Ti-as spune intotdeauna ce simt si ce gandesc. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strsans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc” si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Ti-as mai spune ca viata e frumoasa si merita gustata din fiecare coltisor, mai bun sau mai rau. M-as simti vinovata pentru fiecare suparare si implinita pentru fiecare surpriza si as stii ca tot ce conteaza e sa simtim… atunci putem spune ca traim cu adevarat.
               La revedere dragul meu cineva, la revedere! Si poate cine stie, intr-o zi acea plaja pustie va fi a mea, a ta, a noastra.

 

Trei ore

Bonjurica dragul meu cineva,

 

       Oare ce faci, tu, suflet drag? Te-ai trezit? Ti-ai sorbit intr-o clipita cafeaua si te-ai indreptat spre ceea ce faci zi de zi, la aceeasi ora.

       In timp ce tu esti atat de grabit, ea, azi se trezise umpic mai tarziu. Poate doar asta avea sa-i faca ziua mai speciala. 
Avusese o noapte lunga si plina de ganduri ce îi macinau pana si cele mai ascunse locuri ale inimii. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa se uite in oglinda. In ochii ei se vedea o umbra de tristete; ochii ei verzi ascundeau mai mult decat orice altceva. Parul valvoi, fata adormita şi buzele uscate. Simtea ca ii lipsea ceva. S-a dus  sa isi  bea cafeaua. Trei lingurite de zahar; zambea pe sub mustati şi isi zicea in gand: Macar zaharul sa ma indulceasca.

      Se saturase de distante, de intrebari, de dubii, de ochi în lacrimi, de nopti nedormite, de amintiri neplăcute si de toate cele ce o răneau. Se săturase până şi de vorbit despre asta, până şi de cuvinte, până şi de…De tot. Avea nevoie de o zi petrecuta in liniste şi pace; o zi plina de iubire si zambete. S-a dus la baie. A renuntat la parul perfect întins pentru parul ei natural, ondulat. Era mandra de el; era rebel si blond, ca şi ea. Schimbarile astea o ajutau. S-a intors inapoi in camera, si-a pus un tricou dragut, si-a controlat telefonul si a continuat sa isi scrie gandurile. Avea nevoie sa puna totul cap la cap.

     Dragul meu cineva, e periculos sa iubesti! Iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti ţine sub control. Te gandesti la persoana iubita vreme de două minute si uiti de ea vreme de trei ore. In scurt timp insa, te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum te gandesti la ea trei ore si o uiti doua minute