Dragul meu cineva,
Azi am chef sa-ti scriu…sa-ti povestesc despre prietenie, despre iubire. Iti multumesc ca existi in aceasta lume mare si ma asculti fara sa judeci sau sa comentezi. Esti un prieten deosebit care stie ca viata asta e atat de schimbatoare si de ciudata in care nu conteaza ce ai, cat ai, ci doar cine te tine de mana in momentele in care n-ar trebui sa fii singur.
Dragul meu azi iti povestesc despre o blonda, o bruneta si o satena ce au mers sa cucereasca lumea! Asa a inceput aventura noastra pe care n-am sa o uit niciodata. Am evadat din haosul de la oras pentru a ne bucura de linistea relativa de la munte. Am lasat in urma Clujul, cu traficul sau infernal cu masini inghesuite una in alta, ambulante care apareau mereu si valuri de taxiuri ce claxonau sfasaindu-ti urechile, pentru o strada marginita de copaci, pentru o cabana in varful muntelui, pentru omatul ce inconjura tot tinutul. Am fugit de lume sa fim doar noi, sa ne bucuram de liniste, de zile insorite, de frig si zapada, de prietenia care ne leaga de ani buni.
Doamne!! Nu-mi vine sa cred! Am devenit atat de bune prietene incat ne-am dat seama ca una pentru alta am face orice, am fi omul acela care alunga toate complexele si fricile, care te face sa devi mai buna, sa te iubesti si sa te pretuiesti mai mult. Ce nebune suntem! Ne-am dat cu sania, ne-am batucit fundul dandu-ne cu sacul pe partie, am dansat, am povestit in miez de noapte, am mancat numai bunatati, am ras si ne-am prostit. Ne-am bucurat de rasaritul soarelui, de zapada si de cafeaua cu lapte pe care am savurat-o afara, stand in hamac. O nebunie curata! Rasul nostru s-a transformat intr-un soare ce a alungat iarna grea de pe chipul nostru si ne-a dat putere sa ne incarcam bateriile, sa fim pregatite pentru alte luni grele din viata.
Dragul meu cineva, azi am avut chef sa-ti fac pofta de iarna, de zapada, de prietenie.
Ramai cu bine, prieten drag.
La revedere, dragul meu cineva, la revedere!
Paradis Fara Speranta 