Amintire

Dragul meu cineva,

      Am luptat toata viata mea pentru a fi cine sunt. Am cautat alte si alte senzatii,am fugit pretinzand libertate.Am sarutat fara noima..Am imbratisat fara rost!! Dar m-am intors de fiecare data la cel pe care il iubeam!! 

     Am invatat, am ascultat, am fost o fata mult prea buna chiar si cu cei care nu meritau. Dar vine un moment in viata in care simti ca    s-au adunat  prea multe. Prea multi oameni care sunt doar curiosi si nu le pasa, prea multe vorbe spuse in zadar, prea multe lacrimi, amintiri ce dor, oameni ce te dezamagesc. Vreau sa ma opresc putin si sa fac putina ordine.

     Aseara am fost la un majorat, care mi-a adus atat de multe amintiri. Parca numai acum am avut si eu 18 ani si  eram fericita, emotionata, inconjurata doar de persoane care ma iubesc. In perioada majoratelor am cunoscut persoane care au reusit sa ma faca atat de fericita, dar si sa-mi lase un gust amar. Dar, dragul meu cineva, unii oameni apar in viata noastra ca o binecuvantare, iar alti ca o lectie, oameni care apar intamplator, iti zambesc, iti fura inima, iar apoi se fac ca nu te cunosc. M-am obisnuit cu ideea asta.

   La 18 ani te simti cu adevarat implinita, te simti libera, puternica, dar ce tot vorbesc eu aici…parca as fi o babuta de 80 de ani care isi aduce aminte de tinerete. Viata mea de acum incepe. Mi-a fost dor de majorate, mi-a fost dor de acel gand care ma bantuie de mult, mi-a fost dor de o amintire.

    Dragul meu cineva, daca mai esti licean si ai 18 ani, mergi la majorate. Viseaza, crede, iubeste, lupta…razi din tot sufletul, danseaza, fi fericit! Eu am fost si nu o sa regret asta niciodata. La revedere dragul meu, la revedere!