I’m Actually Not a Girl…

Dragul meu cineva,

Nu te-am uitat. Cum poți să crezi așa ceva? Tu ești prezent în mine, în sufletul meu, ești aici, chiar lângă mine și îmi oferi încredere și speranța. Spune-mi dragul meu, ce mai faci tu? Cum mai ești? Îți era dor de mine? ☺️ M-am întors cu forțe proaspete și sper sa nu mai plec de lângă tine. Dragul meu, nu mai plec… am atât de multe sa-ți povestesc, oare cu ce să încep? Ce zici dacă ți-aș spune că fetița de odinioară nu mai exista… se transformă… se transformă în fiecare zi, devine mai bună, mai încrezătoare, mai luptătoare și mai curajoasă.

Prietena ta imaginară care-ți scria vrute și nevrute este acum o soție, tot visătoare, dar cu mai multe responsabilități. Au trecut deja aproape doi ani, iar rolul de soție o încânta foarte mult pe această prietenă a ta și e tare mândră de familia și căsuța ei. Și ce să vezi, blonda de la Litere s-a bucurat de viața, a lucrat intr-o multinaționala, a fost organizator și secretar la Centrul Cultural Italian, dar acum și-a găsit adevărata pasiune…. blonda de la Litere a devenit TEACHER Ioana, mama fluturașilor care se bucură în fiecare zi de copilărie alături de prichindeii ei de la grădi.

Dragul meu cineva, de azi înainte te invit în lumea copilăriei noastre, te invit să-mi fi alături la greu și la bine, să râzi și să plângi alături de toate peripețiile mele în grupa Fluturașilor…

La revedere, dragul meu! La revedere!

Maramureș

Dragul meu cineva,

Ce mai faci? Cum mai ești? Îți poți imagina că a mai trecut inca un an? S-a scurs pe lângă noi și ne-a lăsat mai buni, mai iubitori, mai plini de credința, de speranță, mai dornici sa facem o schimbare.

Tot anul am fugit dintr-o parte intr-alta. Am lucrat, am învățat, am făcut schimbări lăsând în urmă “lucrul pe plantație”, fugind din haosul Multinationalelor și de oamenii egoiști care trăiesc doar pentru ei pentru a-mi crea o lume mai simpla, mai liniștită, o lume pe gustul meu. Am învățat să risc, sa lupt și să fac ceea ce îmi place. Sa ofer din cunoștințele mele, sa ajut și să mă bucur de copii minunați care doresc sa învețe. Nu a contat că ajungeam seara acasă, uneori flămândă, alteori obosita pentru că știam că am realizat ceva atât pentru mine cât și pentru ei, copiii mei dragi de la meditații.

Dragul meu cineva, după atâta zarvă aveam nevoie de câteva zile de relaxare. Așa că mi-am făcut bagajul, m-am urcat în mașină și am pornit la drum. Când am trecut poarta Maramureșului zici că am intrat într-o altă lume. Daca pentru unii Maramureș înseamnă acasă, înseamnă casa părintească, amintire și iubire, pentru mine…..dragul meu cineva, pentru mine înseamnă magie, înseamnă tradiție pură, credința și oameni minunați. 

O zi in Maramureș e o zi căzută din Rai. Frumusețe, naturalețe, fuste înflorate și baticuri colorate. Parcă oamenii sunt mai frumoși. Parcă omătul oglindește căsuțele mici de lemn acoperite de dranițe, iar sunetul Mocăniței răsună printre munți. Dragul meu cineva, merită să închei anul cu astfel de amintiri. Rămâi mai bun, mai frumos, mai cald, mai împăcat cu lumea asta grea în care trăim.

Dragul meu, te îndemn să mergi in Maramureș. Sa vezi cu ochii tai frumusețea pură. Și îți mai doresc Un An Nou fericit! Sa ramai la fel, dragul meu cineva! Ești un prieten deosebit! 
La revedere dragul meu, la revedere! Ne scriem in 2018😇

Cu drag, moroșanca!

Mă întorc la tine,iar și iar…

Dragul meu cineva,

Nu pot sa cred că am renunțat la ceea ce iubeam cel mai mult. Oare de ce am renunțat să-ți mai scriu? M-am închis în globul meu de cristal și nu mai gasesc nicio ieșire. Sunt captivă în propria mea lume, strig după ajutor, dar nu mă aude nimeni. Dragul meu cineva, te rog, primeste-ma înapoi. Asculta-ma! Doar pe tine te am!

Nu ți-am mai scris pentru că….pentru că am inceput sa te consider un prieten imaginar, iar eu sunt mare acum, nu mai am nevoie de vise și copilării. Doamne cât am putut să greșesc! Te-am lăsat în urmă, te-am trădat și am dat importanță lucrurilor care mă distrug. Toată ziua fug dintr-o parte intr-alta să-i fac pe ceilalți fericiți, să le ofer clipe de bucuriei, clipe pe care sa nu le uite niciodată. Dar am uitat de mine. Am uitat să mă fac pe mine fericită. Am uitat să-ți mai scriu, să-ți povestesc despre mine, despre viața, despre iubire și prieteniei. Am nevoie de visele mele, am nevoie de tine. M-am născut sa fiu diferită. Sa iubesc din tot sufletul, sa plâng, sa râd, sa urlu de durere, dar și să zburd de fericire. M-am născut sa fiu unica, sa visez cu ochii deschiși, să fiu un copil, dar și o femeie atunci când este cazul. Știi tu, dragul meu cineva??! Asta mă face specială!😊 Și doar tu știi acest lucru. Mă întorc la tine, iar și iar. Te rog… asculta-ma din nou.

La revedere dragul meu, la revedere!

Azi e despre prietenie…

Dragul meu cineva,

Azi am chef sa-ti scriu…sa-ti povestesc despre prietenie, despre iubire. Iti multumesc ca existi in aceasta lume mare si ma asculti fara sa judeci sau sa comentezi. Esti un prieten deosebit care stie ca viata asta e atat de schimbatoare si de ciudata in care nu conteaza ce ai, cat ai, ci doar cine te tine de mana in momentele in care n-ar trebui sa fii singur.

Dragul meu azi iti povestesc despre o blonda, o bruneta si o satena ce au mers sa cucereasca lumea! Asa a inceput aventura noastra pe care n-am sa o uit niciodata. Am evadat din haosul de la oras pentru a ne bucura de linistea relativa de la munte. Am lasat in urma Clujul, cu traficul sau infernal cu masini inghesuite una in alta, ambulante care apareau mereu si valuri de taxiuri ce claxonau  sfasaindu-ti urechile, pentru o strada marginita de copaci, pentru o cabana in varful muntelui, pentru omatul ce inconjura tot tinutul. Am fugit de lume sa fim doar noi, sa ne bucuram de liniste, de zile insorite, de frig si zapada, de prietenia care ne leaga de ani buni.

Doamne!! Nu-mi vine sa cred! Am devenit atat de bune prietene incat ne-am dat seama ca una pentru alta am face orice, am fi omul acela care alunga toate complexele si fricile, care te face sa devi mai buna, sa te iubesti si sa te pretuiesti mai mult. Ce nebune suntem! Ne-am dat cu sania, ne-am batucit fundul dandu-ne cu sacul pe partie, am dansat, am povestit in miez de noapte, am mancat numai bunatati, am ras si ne-am prostit. Ne-am bucurat de rasaritul soarelui, de zapada si de cafeaua cu lapte pe care am savurat-o afara, stand in hamac. O nebunie curata! Rasul nostru s-a transformat intr-un soare ce a alungat iarna grea de pe chipul nostru si ne-a dat putere sa ne incarcam bateriile, sa fim pregatite pentru alte luni grele din viata.

Dragul meu cineva, azi am avut chef sa-ti fac pofta de iarna, de zapada, de prietenie.

Ramai cu bine, prieten drag.

La revedere, dragul meu cineva, la revedere!

 

Roma, la citta eterna

Dragul meu cineva,

De ceva vreme tot incerc sa-ti scriu, dar timpul imi da mari batai de cap. Ce sa fac?…Fug dintr-o parte in alta si nu mai am vreme de nimic. Dar…nu te-am uitat! Cum sa-mi uit cel mai bun prieten?

Azi m-am trezit devreme si cu un chef nebun de scris. Doamne ce dor mi-a fost de tine! Mi-am facut o cafea tare, am dat drumul la radio si am inceput sa cant singura prin casa….Sunt atat de fericita  ca te-as strange in brate pana ai ramane fara aer. Este prima data cand realizez ca cele sapte minuni ale lumii chiar exista, iar pentru mine acestea sunt: ‘sa vezi‘, ‘sa auzi‘, ‘sa simti‘, ‘sa vorbesti‘, ‘sa gandesti‘, ‘sa razi‘ si ‘sa iubesti‘.

Vazul e cel mai mare dar ce ni l-a dat Dumnezeu, iar cu putin noroc si mult efort am reusit sa vad si eu Roma, sa-mi indeplinesc unul dintre cele mai mari vise. Ochii mei ageri ca de pisica au avut sansa sa capteze cele mai frumoase imagini, cele mai minunate peisaje, cele mai…mai deosebite picturi si creatii de pe vremea romanilor. Sunt incredibil de fericita ca am vazut Vaticanul, ca am admirat picturile murale din Capela Sixtina, unde inca parca se mai simte mirosul de vopsea si sudoarea lui Michelangelo. Sunt mandra ca ochii mei au vazut Basilica San Pietro, cea mai mare biserica crestina din lume, construita pe locul unde a fost ingropat Sfantul apostol Petru. Sunt mandra ca am vazut Coloseumul, Forumul Roman, Fontana di Trevi, sunt mandra ca ochii mei s-au delectat cu asa frumuseti.

 

 

In cele trei zile petrecute pe taram italienesc am auzit si am vorbit limba pe care o iubesc, limba care am invatat-o cu atata sarguinta si am zis un DA mare si plin de iubire la cea mai frumoasa intrebare pe care am auzit-o vreodata ”  Mi vuoi sposare ?’ Eram pe insula Tiberiana , singura insula de pe raul Tibru, despre care s-a spus că s-a dezvolat în jurul trupului ultimului rege al Romei, Tarquinius Superbus, a cărui moarte a dus la formarea Republicii Romane în 509. Am ras, am simtit si am iubit intens, iar in timp ce mi-am intors capul pentru a citi declaratiile de iubire scrise pe asfalt, el, smecher de felul lui, a scos din buzunar un inel si m-a intrebat….doamne!! A fost cel mai frumos moment din viata mea. Eram in cel mai minunat oras, cu el, dragostea vietii mele.

Numai fluturi si vise colorate. Asta sunt eu pe langa el. Dragul meu cineva, ”când mâna lui aspră mi-a atins obrazul, trupul a rămas nemișcat, dar sufletul, Doamne, sufletul meu s-a scuturat de tot praful și de toată durerea stransă de-a lungul anilor; s-a produs o explozie de culori, zâmbete și speranță….omul ăla era omul meu…. mâna lui m-a readus la viață. Iar Roma…Roma mi-a schimbat viata pentru totdeauna. Daca pana acum a fost orasul meu preferat, de acum inainte va fi orasul nostru, locul unde am inflorit asemena trandafirilor in toiul verii.

Arrivederci caro mio, arrivederci!! 🙂

Today it’s about you♥

Dragul meu cineva,

Today it’s about him, it’s about my hero!

Doi ani juma! De fericire. De zambete lungi. De ras cu gura pana la urechi. De sarutari dulci. De nasuc rece si zgribulit ce-ti atinge obrazul. Doi ani juma…de zmiorcaieli, gadalit si chinuit. De batut la cap, de suparat si ne’lasat in pace. Doi ani juma…de cicaleli, ochi in lacrimi, impacari dulci si imbratisari lungi.

Sunt deja doi ani juma dee…am nevoie de tine, de te iubesc, de…esti eroul meu si mai apoi de soarec burtos si zambaret. Doi ani juma de’Buna dimineata, iubire’, de mofturi si ochi somnorosi care se trezesc dupa un pupic pe frunte…doi ani juma de..’shhh!!! incerc sa dorm!’ sau de ‘hai odataaa, e tarziu!’ Sunt doi ani juma de…’nu-mi manca ciocolata’. De hai sa mergem acolo. De hai sa facem aia..sau aia. Sunt doi ani juma de iubire…Da! Dragul meu cineva, sunt doi ani juma frumosi alaturi de el!!

#CNIR

Dragul meu cineva,

           Care e primul lucru la care te-ai gandit in dimineata asta? Daca ai cafea? In cat timp trebuie sa ajungi la munca? Daca mai ai tigari? Ce trebuie sa faci de mancare si cu ce iti mai hranesti copiii? Offf, eu nu am astfel de gaduri! Ce bine-mi merge!

Dragul meu, te-ai nascut cu aripi. De ce preferi sa te tarasti prin viata? Sunt atat de multe activitati la care poti participa, poti face atatea in ziua de azi incat nu ar mai trebui sa te tarasti prin viata. Da din aripi, ia-ti avant si zboara in lumea larga. Ai curaj, fii un luptator. Nu te multumi cu putin. Fii cel mai bun. Eu sunt! Eu mi-am deschis aripile si am avut ocazia sa petrec momente de neuitat, momente de vis, momente in care m-am simtit cea mai norocoasa, cea mai frumosa, cea mai iubita, cea mai buna. Am avut ocazia sa particip ca si voluntar la Congresul National al Istoricilor Romani si mi-a placut la nebunie. Acest congres a fost o reuniune nemaipomenita a istoricilor romani organizat de Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Istorie si Filosofie, cu ajutorul Academiei Romane si a Comitetului National al Istoricilor din Romania, institutie afiliata la International Committee of Historical Sciences.

 

Totul era elegant. Aer academic. Oameni la costum. Miros de cafea si cornuri calde cu ciocolata, care, se pare au avut o mare trecere printre pofticiosii istorici. Prelegeri in plen. Mese rotunde. Targ de carte. Prezentari de carte. Mirific. O atmosfera greu de imaginat, plina de inteligenta si cunoastere. Si chiar daca eram obositi, plictisiti de la atata urcat de la un etaj la altul, hoinarind cu termosuri grele cu cafea si ceai ( dement= de menta) ne mai gaseam chef si forta sa participam la unele prelegeri care ne atrageau atentia. Aualeuu!!! Am aflat atatea lucruri noi…de la evrei si deportare, holocaust si haos, la comunism, cultura, istoriografie…si noi directii in cercetarea istoriei regimului comunist din Romania. Dar pe langa asta, dragul meu cineva, ne-am delectat si cu cocktail-uri organizate de Primaria Municipiului Cluj -Napoca la Cazinoul din Parcul Central si de UBB la restaurant Piramida unde am savurat mancare tradizional romanseasca, de la sarmale in paine, la porcusori la protap…o delicatesa.

Dragul meu cineva, eu zic asa: Ia-ti inima in dinti, deschide-ti aripile si zboara. Descopera aceasta lume si invata din tot ce-ti ofera viata! O sa fii surprins de cat de minunat este sa simti ca faci parte dintr-un grup, dintr-un colectiv, din ceva frumos. Eu am avut sansa aceasta si sunt mandra. Pe data viitoare, prieten frumos! La revedere, dragul meu! La revedere!

Cu valiza in Bulgaria

Dragul meu cineva,

E soare de apus pe balconul meu…muzica in surdina, o  ceasca de cafea si o bretea care-mi aluneca usor lasandu-mi umarul gol. In sfarsit am putin timp doar pentru noi, pentru tine, dragul meu cineva. Ce mai faci tu? Esti bine? Cum ti-ai petrecut vara? Eu iti marturisesc ca am avut cea mai frumoasa vacanta de pana acum. Dupa cele zece zile petrecute la Rasnov, de care ti-am povestit mai demult, am plecat si la mare…dar nu oriunde, fix la Balcic.

Ne-am inceput vacanta cu trenul….si tot mergand asa..”UUCICICI” timp de 15 ore, intr-un sfarsit am ajuns in Mangalia. Obositi, o caldura de peste 30 grade, infometati,  avem parte de o mare surpriza. Ce sa vezi?! Autocarul Mangalia-Balcic ( program din ora in ora trecut pe internet, pe site-ul firmei) a plecat fix la noua dimineata, fiind singurul, iar noi ramanand statuie in autogara din Mangalia. Oare cum e posibil sa patim fix noi asta? De ce acum? Era vacanta pe care ne-o doream cel mai tare.  Dar nu ne-am descurajat si am pornit la drum. Prima noastra aventura intr-o calatorie. Am luat un microbuz pana in Vama Veche, am trecut granita Bulgara pe jos, tragand valiza dupa noi, am stat la ‘ia-ma nene’….dar nimic. Cine sa ne ia pe noi fix din granita? Dupa o ora de stat in soare….dezamagiti, hotaram sa ne intoarcem spre draga noastra Romania, dar SURPRIZA!!! Un taxi opreste langa noi si ne duce pana la pensiunea din Balcic, chiar mai ieftin decat autocarul!

Toata aceasta aventura a meritat si m-as mai duce de 1000 de ori. Balcicul este un oras minunat, situat pe versantii de calcar al tarmului Marii Negre. Un peisaj de vis. Aer curat. Briza fluturandu-mi rochita si soarele arzandu-mi pielea. Mirific. Aer regesc! Castelul Reginei Maria, Gradina Botanica, ofera acestei statiuni acea doza de minunatie, de eleganta si bogatie care-ti fura privirea si te face sa-ti doresti sa te fi nascut acolo, in inima Balcicului, la malul marii.

 

Dar asta nu era de ajuns. Noi aveam nevoie si de o plaja intinsa si de marea noastra unde sa ne balacim ca doi ratoi mari si burtosi si am decis sa mergem si in Albena. Mamma miaa!! Ce nisip! Ce apa curata! Ce valuri! Nebunie curata! As fi ramas acolo pentru totdeauna. Noi doi si marea. M-am indragostit! Daaa, dragul meu cineva, m-am indragostit din nou si din nou de El! Buzele lui au gust de mare, ochii ii stralucesc in bataia soarelui, iar bratele ma cuprind mereu, ridicandu-ma incet spre cer, El sarutandu-mi fruntea cu atata gingasie!  Buzele lui au gust de toate cele de care eu sunt indragostita…au gust de vesnicie!

Dragul meu cineva, am avut o vacanta de vis, la care nu ma asteptam. Eu si El suntem suflete pereche!

#FFIR 2016

“Alzati e vivi il giorno, adesso! La gente aspetta tutta la settimana per il venerdì, tutto l’anno per l’estate e tutta la vita per la felicità..”

Dragul meu cineva,

Acum pot sa strig in gura mare!! Anche io!! Si eu am asteptat toata saptamana pentru ziua de vineri, tot anul pentru vara si toata viata pentru fericire. Dar acum sunt fericita! Sono laureata! Sono una donna! Iar vara asta e nemaipomenita!

Am inceput in forta vara aceasta. Dimineti calde, soare plin, miros de cafea, aer curat si covrigi calzi. Rasnov, Brasov. O zona minunata in mijlocul padurii, unde totul parca pare mai frumos. Asa a inceput experienta mea la scoala de vara organizata de Festivalul de Film Istoric Rasnov.

#FFIR 2016 a prezentat anul acesta tema (Re)Evolutie, dand nastere unui nou val cinematografic si imbogatindu-ne cunostintele prin excelentele dezbateri istorico-politice. Ce poate fi mai frumos decat sa inveti sa vorbesti corect in public si sa poti tine un discurs? Hai sa-ti spun eu, dragul meu cineva! Nimic nu e mai frumos de atat. Theodor Paleologul ne-a fascinat cu discursuri, discutii, poante, proiectii de filme desfasurate in curtea Centrului  Educational Schubz Rasnov. A fost genial, mi-a placut la nebunie si chiar daca am studiat retorica la facultate, am fost profund impresionata sa aud noi tehnici de a tine un discurs, de a-l intelege si a-l comenta. Dar ce sa mai zic despre ambasadorul Marii Britanii sau cel al Americii? Pur si simplu m-au lasat fara cuvinte. Asa ca pot sa zic, multumesc #FFIR! Multumesc pentru dezbaterile incredibile, pentru filmele istorice care m-au uns pe suflet, pentru prieteniile care le-am legat, pentru noptile magice petrecute in cetate, pentru filmele din aer liber!

I’m back

Dragul meu cineva,

A trecut ceva vreme de cand nu ti-am mai scris.  Parca mi s-a facut dor de tine, dragul meu prieten care  imi asculta toate ofurile fara a comenta si fara a judeca. Ma tot intreb  de ce m-am oprit din a face ceea ce imi place cel mai mult, dar nu ajung la un raspuns. El zice ca nu mai scriu pentru ca nu vreau ca El sa-mi descopere secretele, modul de a gandi, dar eu… nu prea cred. Poate nu am mai scris din plictiseala, sau poate ca fetita cu codite a crescut, s-a maturizat si incepe sa te uite, avand un alt scop in viata. Sau poate, cine stie, El are dreptate, alaturi de tine sunt vulnerabila, spun mai mult decat ar trebui, iar secretele mele devin secretele tale. Dar dragul meu cineva, tu esti singurul care ma asculta cu adevarat, cum as putea renunta la tine?

Cred ca esti obisnuit ca eu sa-ti vorbesc despre iubire, despre acel sentiment care este atat de important pentru mine si fara de care nu as putea trai. Azi cred ca iubirea inseamna a multumi, inseamna a te bucura pentru bucuria celui de langa tine. Iubirea, e un sentiment minunat atunci cand exista. Este  splendoare atunci cand nu e cautata, e acea pata de culoare care-ti da viata, e o frumusete, o minune, o binecuvantare. Iubirea e multumire. Iar morala zilei de azi e: “Nici o  primavara nu poate topi gheata din sufletele unor oameni pentru care in fiecare zi e iarna“. Invata sa multumesti celui de langa tine pentru simplul fapt ca exista, ca te-a ales pe tine dintre toate persoanele de pe acest Pamant si a decis  sa te aleaga la nesfarsit, zi de zi, ora de ora, sa iti accepte nofturile, capriciile fara a riposta sau a renunta, sa te ajute in orice situatie, sa te incurajeze si sa-ti dea speranta atunci cand nu o mai ai, sa-ti repete ca te iubeste chiar daca tu nu ai chef, esti obosit, sau suparat, fara a cere nimic la schimb, stiind ca tie iti va fi mai bine auzind acele cuvinte, sa te stranga in brate, sa nu-ti mai dea drumul chiar daca te sufoca, sa simti ca doar impreuna, haosul vietii se transforma in liniste.

Dragul meu cineva, mai lasa primavara sa-ti dezghete sufletul, invata sa multumesti pentru ceea ce ai si bucura-te de viata, nu se stie cand o sa ramai fara de cel mai pretios lucru din viata ta, iar atunci o sa-ti para rau. Profita de ce iti ofera ziua de azi pana nu va fi prea tarziu!