Nu plange Ana!

Dragul meu cineva,

Dimineti de Decembrie.. Praf de zapada in ochi si uscaciune in glas. Nasul infundat si capul greu. Ma ridic.. Vad doar o camera goala  si intunecata..precum sufletul meu blestemat.

Nu plange Ana!! O sa mergi acasa. Stii dragul meu cineva, e acel sentimet..cand nu mai simti nimic. Cand nu te mai simti iubita, cand totul e intors pe dos si tot ce iti doresti e sa te ascunzi intr-un coltisor si sa ramai singura. Atat de singura incat sa-ti poti auzi gandurile si inima..inima care bate atat de tare. Ce e de facut? (Fetito, ce se intampla cu tine? Esti trista, esti singura – plangi mereu si stai doar inchisa in camera ta. Folosesti o masca sa-ti ascunzi maladia. Cand ai plecat, radiai de fericire. Mi-ai promis ca o sa ne revedem cu bine. Te privesc, fetito, si vad pe altcineva. In fata mea nu mai este fata de care m-am îndragostit – gingasa, iubitoare, vesela. Cine esti tu si ce s-a intamplat cu ea?) Asta vrei draguto? La asta vrei sa se ajunga? Vrei sa auzi aceste vorbe iesind din gura lui? Ce e cu tine?? Trezeste-te!!

Si m-am trezit…dar am realizat ceva. Dorul de tine a ucis-o!!

1524624_893243364043648_4555111803315238677_n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s