Thinking Out Loud

Dragul meu cineva,

   De ce simt uneori ca lumea in care traiesc e groaznic de moarta?? Pe cand lumea din mintea mea e atat de vie. Atat de luminoasa. E cuprinsa intr-un glob de cristal. Un el, o ea. Un ocean, un apus de soare si o adiere usoara de vant. El elegant, ea cu o rochita alba de matase care-i pune in evidenta toate formele corpului. El ii atinge usor mana, o mangaie pe obraz si incep sa danseze. Picioarele lor se scufunda in nisip. Valurile le uda usor degetele, incercand sa aduca ceva nou in viata lor. Si danseaza…pierdandu-se in infinit. Si incep sa simta..Ce?? Sentimente greu de explicat.

Dragul meu cineva, ce te face uman? Sau cine?

Imagineaza-ti o lume uniformizata. Unde toti suntem imbracati la fel, traim in case identice, avem aceeasi zi de nastere, mancam la aceeasi ora, ne trezim in acelasi timp, totul se desfasoara dupa un program clar.Tot ce ne mai face sa fim umani sunt sentimentele. Dar daca si acestea ar fi scoase din joc?? Oare am putea trai? Ce s-ar intampla cu globul meu de cristal? Ce s-ar intampla cu cei doi indragostiti? S-ar sfarsi oare dansul lor? Sau…ar gasi o cale de intoarcere..

Eu…eu vad doar portelan si cuvinte. Lumina si adevar. Ocean si noapte. Dulceata de visine.Si tu. Tu. Tu. Tu. Astea sunt lucrurile care le vad cand te privesc. Asa ca dragul meu cineva, sa vedem, poti sa citesti printre randuri?? Poti sa ramai uman? Poti sa pastrezi sentimente? Hai sa vedem!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s