Am obosit…

      Dragul meu cineva,

    Mă simt condamnată să trăiesc o viață care nu-mi aparține. Îmi doresc să  fiu capabilă să depășesc impedimentele care-mi transformă voința într-o nepăsare perfidă. Ceea ce încerc să spun este că, în ciuda a orice, nu pot schimba ceea ce s-a dovedit a fi parte a întregii mele făpturi. Sunt închisă într-un cerc și nu e nicio cale de scăpare.Tot ceea ce pot să fac este să mă las pradă situației și să accept ca nu pot schimba nimic. Ascult, execut, ca și pana acum. E chinuitor, dar, în același timp, am nădejdea că totul se va rezuma la o liniște netulburată. Corpul meu tânjește după această pace de neajuns.Tânjește după libertate.
     De altfel, nu încerca să înțelegi cele scrise mai sus. Ar fi un efort inutil, pentru că eu însămi nu pătrund înțelesul acestor cuvinte așa cum s-ar cuveni. Te rog, rămâi acolo. Vezi prea bine că această simțire nu poate fi controlată de o forță exterioară. E bine de știut că undeva, acolo, e cineva care știe sa asculte și înțelege.

10007524_611594825601791_5746808325446129080_n

2 thoughts on “Am obosit…

  1. Nu ai voie sa obosești! Trebuie sa te ridici și sa mergi mai departe! Trebuie! Cineva, acolo sus…. SUS de tot… te iubește. Zâmbește! mâine… poate fi mai rău.
    Te sărut pe suflet, draga mea!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s