Inalcanzable

                            Dragul meu cineva,

 

       

Îmi e dor de el… și nu e un clișeu. „Îmi e dor de el” e o pasăre care și-a făcut cuib prin copacul din mintea mea și refuză să se mute.
Îmi e dor de el când cad istovită în pat. Mă gândesc la respirația lui după ce a intrat în starea de somn, la liniștea dintre noi și la zgomotul inimii mele.
Îmi e dor de el când sunt fericită, iar asta mă înspăimântă.
Îmi e dor de el pentru că nu îmi ajunge…Până și atunci când sunt cu el îmi e dor, pentru că știu că mai devreme sau mai târziu, va trebui să-i dau drumul la mână și să mă întorc acasă, singură… mi-e atât de dor de el.
De fiecare dată când il aud, vibrațiile cristaline ale vocii lui rămân în mintea mea până când il aud din nou. Ador momentul ăsta. Momentul ăsta când îmi dau seama că până și defectele lui îmi plac, că pot trece peste certuri. Momentul ăsta când îmi dau seama că… nu mai am cum să dau înapoi, căci în spate e o prăpastie uriașă.

P1000698

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s