Dimineti

Dragul meu cineva,

 

                   Invat, invat si iar invat. E mult, e greu, e ciudat. E un fel de sfoara lunga si groasa care nu se mai sfarseste ( trezit, mancat, invatat, iar mancat, iar invatat si tot asa, toata ziua bine cu mici pauze de FB, doar stii ca nu pot trai fara el :)) )

                  Dar azi a fost diferit. Astazi te-am vazut. Sunt atat de fericita cand sunt cu tine, dar as vrea sa fii din nou al meu. Prezenta ta imi face bine, dar acum cand nu sunt cu tine imi e iar rau. As face orice sa ma iubesti din nou si ca lacrimile mele sa redevina zambete, zambete pe care tu mi le desenai pe fata prin simplul fapt ca imi spuneai ,,Noapte buna scumpilici’. Nu suport sa te vad cu alte fete, sunt geloasa. Stiu ca nu am niciun drept, dar asta nu inseamna ca nu doare.  Cred ca te iubesc desi stiu ca tu spui ca nu mai simti nimic. Defapt nu cred. Sunt sigura. Te iubesc mai mult decat mi-am imaginat, dar cu ce rost? De ce daca nu te mai am?  

               Esti ca diminetile de iarna. Rece si sumbru. Esti asa de ametitor incat mi-e greu sa te infrunt. Ma oboseste tot misterul asta care te inconjoara. Mi-e frica sa mai lupt. Totusi diminetile reci sunt mai calde cu tine si desi urasc diminetile, te iubesc pe tine. 

Image

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s