Iarta

Dragul meu cineva,

 

“De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”

          

                   Dragul meu cineva,  stii, viata e de-a dreptul perversa….de fiecare data cand spui ca nu mai vrei sa auzi de iubire, atunci cand esti resemnata cu gandul ca niciodata nu vei mai iubi, ei bine fix atunci se gaseste sa te indragostesti, chiar si fulgerator…
Si ai de ales, fie fugi (de teama, de prostie,  de faptul ca cine m-ar putea iubi?, sau ca vai ca n-o sa iasa?)…si am facut asta de multe ori, recunosc si regret…Dar mai ramane sa lupti sa-i arati ca-l placi, si  sa-i atragi atentia, sa intri in vorba cu el, sa-l tachinezi si poate iese, poate nu…dar pana la urma, daca nu incerci cu ce te alegi?? doar cu intrebari de genul CE AR FI FOST DACA? si e al naibii de dureros…asa ca de azi inainte nu mai dau cu picioru la vreo relatie si cel mai important, fac si eu primul pas.

            Te-am schimbat, te-am ranit, te-am tachinat. Iarta-ma. Iarta-ma ca am pus alte lucruri si alte suflete mai presus de tine, iarta-ma ca te-am transformat intr-o gara unde au poposit fel de fel de trecatori care te-au murdarit si au luat tot ce au putut din tine. Iarta-ma pentru toate ezitarile, amanarile si toate renuntarile la vise. Iarta-ma ca te-am bulversat cu sentimente contrarii si iluzorii, fiind prea grabita sa iubesc, sa urasc, sa plec si sa ma intorc, iarta-ma ca te-am supus ratacirilor mele. Iarta-ma ca nu am stiut cat esti de fragil si de dependent de iubire….Dar oare pe mine nu ma ranesc cuvintele? Oare eu pot sa iert si sa uit?  Acum imi este mult mai usor sa raspund cu “bine” la intrebarea “ce faci?”, decat sa spun ce ma apasa pe suflet, cuiva, caruia, probabil nici nu-i pasa.  Candva te-am cantarit in inima mea si erai cat un munte, dar pot eu sa fac ceva daca nu ne e scris sa fim impreuna? Degeaba am luptat daca am renuntat atat de repede. Tu ti-ai dat seama la timp care e destinul nostru, eu nu. Si am continuat sa fug dintr-o parte in alta ca sa ma gasesc, iar  acum am o multime de rani deschise…

         La revedere, dragul meu! Iarta, uita! La revedere…

Image

7 thoughts on “Iarta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s