Esec!

Dragul meu cineva,

        Ai simtit vreodata ca traiesti intr-o lume in care nu-ti gasesti locul? Poate da..poate nu! Asta eu nu voi sti niciodata. Dar eu..eu nu-mi gasesc locul nicaieri. Sunt precum o stafie care bantuie de colo colo, sperand ca totul va fi bine. Nu stiu cine sunt, ce vreau, ce e cu mine. Sunt obosita, prea obosita dar incerc sa lupt pana la sfarsit.  Dar stiu ca oricât ai lupta, oricât a încerca să te ridici, cineva v-a încerca întotdeauna să te doboare. Iar tu vei cădea din nou, iar lupta începe iarăși. Și îți trece în minte: “Ce rost are? Mai are sens? De ce să lupt dacă tot acolo ajung?” Iar ceva din tine șoptește: “Nu are niciun sens. Renunță!” Aceea este vocea distructivă din orice om, cum îmi place mie să-i spun. Iar greșeala este că noi ascultăm acea voce. Nu vreau sa ascult. Nu renunt pentru ca  sunt constienta ca in viață se întâmplă să mai și cazi.Dar tu trebuie să te ridici și să-ți urmezi în calea și visele.

           La revedere dragul meu la revedere! Ps: Multumesc ca ma asculti! 

Image

6 thoughts on “Esec!

  1. “Trestia frânta n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge”
    Dumnezeu e un ajutor sigur, ce nu lipsește niciodată în nevoi!
    O seară liniștită, Ioana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s