Je veux du bonheur!

     Dragul meu cineva,

             Spunea un mare  scriitor roman, Octavian Paler, cam asa : ” Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi” .Memoria mea are nevoie de o pauza. Are nevoie sa se lase purtata in adierea vantului, sa se imbine cu inima si sa traiasca din plin. 

        Eu sunt doar o memorie sparta care-mi restituie franturi, iar pe strada mea e din ce în ce mai puţin soare şi din ce în ce mai multă amintire a soarelui…Eu sunt…Ciudat, nu mai stiu ce sunt. Poate reusesti tu sa-mi creezi o definitie, de acum ma bazez pe tine, tu esti speranta iar cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.

       La revedere dragul meu, la revedere si nu uita Tu esti speranta mea!

 

Image

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s